Martisoare lingurita

   Buna sa va fie inima!
Am povestit in postarea anterioara despre cum se face o lingurita martisor , acum puteti vedea o parte din martisoarele ce le-am lucrat. Sunt din diferite esente de lemn, prefer ciresul, nucul si mesteacanul; finisajul este facut cu carbune, ulei si ceara de albine, snurul martisorului este facut manual, linguritele se pot folosi la condimente, sare sau alte mirodenii magice!

Lemn de mesteacan  8 cm.16 lei

Lemn de cires salbatic. 10 cm. 16 lei

Lemn de nuc . 14 cm . 25 lei

Lemn de mesteacan. 8 cm . 16 lei

 Lemn de cires salbatic. 6cm . 12 lei

Lemn de nuc 10 cm. 16 lei

Lemn de nuc. 6 cm. 12 lei

Lemn de cires s. 10 cm. 16 lei

Lemn de nuc.8 cm. 16 lei

Lemn de mesteacan. 9cm. 16 lei

Lemn de cires s. 8cm. 16 lei

Lemn de mesteacan. 8 cm. 16 lei

Lemn de nuc 5 cm . 12 lei

Lemn de mesteacan. 7 cm . 16 lei

Lemn de nuc. 9 cm. 16 lei

Lemn de cires s. 5 cm. 12 lei

 Lemn de mesteacan. 7 cm .16 lei

 Cum vor mai prinde viata lingurite am sa le postez, vor urma si pandantive cu motive solare si alte cateva surprize!
 Numai bine!

Drumul unei lingurite

     M-am gandit ca ar fi un lucru fain sa va arat cum se face o lingurita, o lingurita pentru masuri mici de  condimente tari :). Drumul linguritei - martisor lucrata in lemn de nuc sau cum se mestereste:                         

-fac un desen de principiu ca sa am niste limite:

-incep sa cioplesc pe dupa forma desenata:

-intram mai adanc cu cioplitul:

-cu o daltita incep sa fac causul lingurite:

-golesc causul cu dalta si finisez cu un cutitas formele linguri:

-cu o bucatica de hartie abraziva de 100 slefui o vreme:

- o dau cu ulei de masline in care am pus ulei volatil de busuioc; punand ulei pe lemn ii pot vedea locurile nefinisate bine, mici aschiute pe care le retusez si apoi slefui cu hartie abraziva de 150 apoi 220 iar mai la final o hartie abraziva de 1200:

-fac un desen inspirat de motive traditionale sau mult mai vechi ( daca te interesaza o carte de referinta este: "Ornamentica traditionala comparata  de Nicolae Dunare")

-incep sa incizez cu o daltita, adica sa intep destul de adanc, urmarind desenul:

-gauresc codita linguritei pentru a putea agata un snur, in cazul meu un snur de martisor :)

-dupa ce desenul a fost incizat, punem carbune peste el, adica "creionam" desenul si pun o picatura de ulei, apoi sterg cu o carpa de bumbac:

-la final o mai uleiez un pic si apoi o sterg cu o carpa de lemn impaslita (lana se foloseste la slefuirea/lustruirea obiectelor de lemn tratate cu uleiuri si ceruri) :

   Lingurita este aproape gata, treaba a durat peste o ora, depinde si de lemn, pentru ca fiecare bucata de lemn are povestea sa si nu poti intrerupe cand vorbeste, te cobori in povestea  si urmezi firul...
  Acum ca tot povestim de lingurite si martisoare am sa iti arat ceva:
  -mititica familiei de ligurite:

-frumoasa familiei...

-familia care creste:

 Acum isi asteapta snurul si un cartonas cu poveste si nume si sper sa aduca ceva zambete...
Zi frumoasa va doresc !

Inca un lup

    Se face ca lingura de cires cu lupul dacic a placut si acum am mesterit inca una, pe lemn de paltin. Un lemn tare care se lucreaza frumos, este un lemn  folosit din vechime la ustensilele de bucatarie, un lemn alb in care am sa mai lucrez. Lingura este o comanda si ma bucur ca ea a fost ceruta pentru a fi folosita, spun asta pentru ca eu mesteresc linguri de mancat si de mestecat in oala si nu de pus pe pereti, insa nu rare ori oameni care le cumpara nu le folosesc, poate este un obicei al omului modern ce nu se impaca cu efemeritatea, cu trecerea fireasca a lucrurilor, lucrurile sunt facute sa fie folosite oricat de frumoase ar fi, iara nu sa ne foloseasca ele pe noi, lucrul este trecator insa sufletul este vesnic, bucuria sa iti fie prieten drag si gandul bun frate de nadejde!
  La lingurile de oala fac coada lunga ca sa poti invarti cu spor in oala cu bunatati:

Am tot dat-o cu ulei si acum trebuie sa pun ceara de albina pe ea pentru ca va sta o vreme pe tusa pana va ajunge la bucatar :)

 Iara acum gand la gand cu bucurie si de bine bucatarului sa-i fie ! :)

Lingura drumetului

 "Orice calatorie incepe cu un pas!"
  Drumul cel mai drag imi e tot cel in natura, pe langa ape dupa pietre si lemne cu tot felul de forme, prin paduri cu miros de Rai, prin munti cu nebanuite cai si peisaje ce te incarca, te transforma, o liniste ce iti spala gandurile. Aproape peste tot, un foc de lemne trosnind, unde iti bei ceaiul sau poate vinul cu impacare si multumire; gusti ceva bun adus de acasa sau pregatit acolo, cu lingura de lemn desigur. Ai incercat vreodata sa manaci cu lingura de lemn? Sa bei apa dintr-un cauc? Este ceva aparte si totusi ceva firesc, un sentiment tare fain.
  Din bucatile de lemn adunate in vara am mesterit o lingura de drumetie, este micuta , insa este faina pentru mancat si purtat prin tot locul.

Este lucrata in lemn de cires salbatic, slefuita , uleiata si apoi finisata cu ceara de albine pana va ajunge la tine:) Are snur de bumbac ca sa o poti pune la uscat sau la pastrat, iti spun numai: din cand in cand sa o dai cu ulei.

 

Husa este lucrata in piele si cusuta cu acelasi fel de snur portocaliu, i-am lasat o bucla de snur sa o poti agata la nevoie.

Sa o porti cu placere si sa iti fie de folos!

Pretul este de 50 lei.

Sa auzim de bine!

Cauc din lemn de fag

    Se face ca in fiecare an, in ziua de revelion sa merg la padure cu Didi si inca doi prieteni faini, Criss si Razz , ne petrecem cu povesti si foc, cu vin si amintiri, zambete...insa eu nu ma pot abtine :), tre sa gasesc oarece lemn care ma inspira, care imi zice ceva. Sa merg la padure fara sa adun o planta trebuincioasa, un lemn, sau mai stiu eu ce gasesti pe jos ( sau pe sus) prin minunata padure mi se pare o poveste fara un final.  Este adevarat ca  poti numai sa mergi in liniste si sa te bucuri, insa cel mai des bucuria mea este activa, invat sa iau din rodele paduri fara sa fac abuz, fara sa deranjez, incerc sa traiesc in armonie cu padurea; asa de frumos ma primeste mereu incat ar fi obraznicie sa nu imi bucur si eu gazda. Padurea este o casa de poveste, este vie, este acel loc care in toate anotimpurile iti ofera ceva, numai trebuie sa inveti sa iei, sa asculti, sa vezi si mai ales sa simti.
  Una din cele doua bucati de lemn ce le-am luat eu din padure in ultima zi din anul trecut, s-a transformat intr-un cauc pentru baut apa, un ceai, ori poate un vin.

I-am pus snur de piele sa o poti agata la uscat ori la pastrat, are incizat pe maner un simbol solar inspirat din simbolurile culturii Cucuteni, poate citesti ceva despre asta, e tare fain.

                                                                                                                                                

Cupa caucului este incapatoare, coada este alungita si viguroasa, a fost imbalsamat de multe ori in ulei de masline iar apoi dat cu ceara de albine in asteptarea stapanului care sa il poarte prin drumetii. Pretul este 70 de lei.