joi, 9 februarie 2012

Drumul unei lingurite

     M-am gandit ca ar fi un lucru fain sa va arat cum se face o lingurita, o lingurita pentru masuri mici de  condimente tari :). Drumul linguritei - martisor lucrata in lemn de nuc sau cum se mestereste:                         
-fac un desen de principiu ca sa am niste limite:
-incep sa cioplesc pe dupa forma desenata:
-intram mai adanc cu cioplitul:





-cu o daltita incep sa fac causul lingurite:
-golesc causul cu dalta si finisez cu un cutitas formele linguri:
-cu o bucatica de hartie abraziva de 100 slefui o vreme:
- o dau cu ulei de masline in care am pus ulei volatil de busuioc; punand ulei pe lemn ii pot vedea locurile nefinisate bine, mici aschiute pe care le retusez.
-fac un desen inspirat de motive traditionale sau mult mai vechi ( daca te interesaza o carte de referinta este: "Ornamentica traditionala comparata  de Nicolae Dunare")
-incep sa incizez cu o daltita, adica sa intep destul de adanc, urmarind desenul:

-gauresc codita linguritei pentru a putea agata un snur, in cazul meu un snur de martisor :)


-dupa ce desenul a fost incizat, punem carbune peste el, adica "creionam" desenul si pun o picatura de ulei, apoi sterg cu o carpa de bumbac:

-la final o mai uleiez un pic si apoi o sterg cu o carpa de lemn impaslita (lana se foloseste la slefuirea/lustruirea obiectelor de lemn tratate cu uleiuri si ceruri) :


   Lingurita este aproape gata, treaba a durat peste o ora, depinde si de lemn, pentru ca fiecare bucata de lemn are povestea sa si nu poti intrerupe cand vorbeste, te cobori in povestea  si urmezi firul...
  Acum ca tot povestim de lingurite si martisoare....
                                                           mititica familiei de ligurite:
                                                                  frumoasa familiei...
-familia care creste:

Zi frumoasa va doresc !

10 comentarii:

Ariada spunea...

Sunt minunate ... si parca sunt si mai frumoase daca le stiu povestea. Vreau si eu :)

Lipo spunea...

Felicitari pentru indemanare si pentru ca nu o sa lasati sa se risipeasca in van!
Nu stiu cat/daca apreciati premiile virtuale, dar eu va ofer unul cu mare drag http://cutiameacuvise.blogspot.com/

Fata Verde spunea...

Ce frumoooos, Dan! Ce bine ca in sfarsit ne arati povestea, drumul, mestesugul. Sunt minunate linguritele, la fel ca darul tau!

Andreea spunea...

Ce tare ideea de a ne spune și nouă cum decurge procesul!! Imi place că pui accent pe detalii..pentru că asta dau o notă foarte deosebită minunățiilor.

Abia aștept să văd ce urmează să mai faci! :)

Anonim spunea...

Cum putem sa avem de vrem si noi

Dan David spunea...

Va multumesc tuturor pentru gandurile frumoase!
@ anonim : maine am sa postez pe blog cateva lingurite, daca doriti aveti contactul pe blog.
Seara frumoasa!

Ioana Găzdac spunea...

Bună!

Ce bine că aflăm şi povestea lor...

Vă urmăresc de ceva timp, de când v-am descoperit pe la expoziţii...

Aş vrea să comand şi eu o lingură mai mărişoară pe care să o ţin lângă aragaz să pun în ea lingurile şi polonicele când le scot din oale :)....

Multumesc!

Dan David spunea...

Buna seara! @ioana gazdac , cred ca va trebuie un blidar sau podisor pentru linguri si polonice :)

Ghemulet spunea...

Lung si anevoios drumul unei lingurite insa ajunsa la capatul drumului face ca totul sa merite asa-i?
Cu drag,Ghemuletulincalcit:)

Dan David spunea...

@ ghemulet: bucuria de a da forma lemnului si altor materiale , a crea, sunt Dar si Har , este pacat sa nu le folosim! multumesc de cuvintele frumoase!