Din lemn de par salbatic

      A fost o provocare aceasta cutie, drept urmare am abordat etapele de lucru ca o poveste, cu introducere, cuprins, incheiere... si cateva pauze . Am avut nevoie de pauze.
      Dupa ce pun impreuna piesele cutiei, finisez si ma joc cu mana pe cutie in cautarea asperitatilor, este placut sa simti lemnul finisat, are o caldura anume. O las o zi si apoi incep sa scriu povestea pe ea. Am un pic de emotie cand decorez, dar este necesara aceasta emotie. Pentru ca poarta in ea un fir subtire de frica care se rupe pe masura ce creste si prinde forma povestea simbolurilor, se transforma intr-un zambet de multumire. Poate ca asta este impacarea mestesugarului cu sine, in fiecare lucrare este o cautare. O cautare interioara, catre adanc, catre liniste. Cauti, astepti si uneori descoperi. La fiecare lucrare, cu adevarat descopar din mine. Descopar in mestesug si mai ales in lemn. Lemnul, materialul acesta care ma fascineaza imi spune mereu povesti. Poate de aceea ma intorc mereu la el , sa il lucrez, sa stam in taina....la poveste.
      Tot ce sper este ca din toate cautarea mea, din emotia si zambetul de multumire sa ramana macar un pic si pe lucrarile ce imi trec prin mana. Timpul imi va da un raspuns, il stiu prieten bun...
      Astazi vorbim de o cutie lucrata in lemn de par salbatic, o comanda, pentru un alt mester. Din motive "conspirative" nu ii pot spune numele. Am lucrat-o in stil taranesc, cu balamale din cuie de lemn. Cutia este lucrata in lemn de par salbatic, dupa cum spuneam, insa i-am adaugat capacului  o fasie de lemn de prun  pentru al prelungii, usurand astfel deschiderea.
 

Sa auzim de bine!