Gânduri de bine

"Totul trebuie să se pârguie până la capăt şi apoi să fie cules. Trebuie să laşi să se desăvârşească orice impresie, orice sâmbure de sentiment, în sinea ta, în întuneric, în necuvânt, în inconştient, în sfera ce n-o poate atinge conştiinţa, şi să aştepţi cu adâncă smerenie şi răbdare ora de naştere a unei noi clarităţi; asta, doar asta înseamnă a trăi ca artist: în înţelegere şi creaţie.

Aici nu se măsoară cu timpul, nu există anul, şi zece ani nu reprezintă nimic; a fi artist înseamnă: a nu face calcule şi a nu număra, a te dezvolta ca şi copacul, care nu-şi grăbeşte sevele şi care stă consolat în furtunile de primăvară, fără spaima că ar putea să nu vină vara după asta. Vine. Dar nu vine decât la cei răbdători care stau ca şi cum ar avea veşnicia în faţă, atât de liniştiţi şi de lipsiţi de griji. O învăţ în fiecare zi, o învăţ cu suferinţe cărora le sunt recunoscător: Răbdarea este totul."

Scrisori către un tânăr poet
Rainer Maria Rilke

Buduroi, shrink pot sau cutie din creangă?

  

            In ultima bucată de vreme am inceput să lucrez la noi tipuri de lucrari, inspirate din cultura ţărănescă. Multe dintre obiectele ţărănesti sunt din ce in ce mai rare sau chiar dispărute. Problema pentru mine, ca si meşteşugar, constă in faptul că nu se găsesc informaţii, despre tehnica de lucru a unor obiecte ( interesul meu este pentru obiecte ce se pot integra in rostul nostru actual, insa orice iniţiativă legata de meşteşuguri arhaice este binevenită). Legat de acest lucru, o initiativa  frumoasa, o are Adi Dimcea, de curand a postat un articol legat de meştesuguri,  cu doua inregistrari vechi.
In lipsa acestor informatii, eu am ales să incerc mai multe variante, solutii si tehnici pentru redescoperirea meşteşugului de a face cutii din creanga, mici buduroaie. Englezii le zic shrink pot, scandinavii le zic krympburk. La romani nu am găsit un termen specific, mai degrabă unul general, larg ca si cuprins: ştiubei sau buduroi. Ştiubeiul este cunoscut de mare parte din oameni ca si stup de albine, desi termenul de "ştiubei" este mai larg.
Explicatiile din DEX : ştiubeiul ( sau buduroiul), sunt lamuritoare. Am auzit odata pe cineva, la tara, povestind despre "borcane de lemn" si eram mirat din cauza asocierii cu sticla. In acesti butuci gauriti se tinea: faina, cereale, ceară, miere etc. Aria intrebuintarii stiubeiului/buduroiului este larga: sotia imi spune ca la ea la tara, stiubei se spune la izvor; desi acum izvoarele sunt betonate, este lesne de inteles ca in trecut, la izvoare erau puse bucati de trunchi de copac scobite, pentru a capta apa, exact ca un tub de beton.
        Un lucru imbucurător este ca multi mesteri din vest(sper si din est) lucrează si descoperă din nou acest meşteşug. Asta inseamnă noi informatii si variante de lucru. Dar ce mi se pare foarte fain este ca aceste obiecte arhaice isi găsesc intebuintare in zilele noaste si meşteşugul merge mai departe. Despre cum povestesc altii despre buduroaie (shrink pot):
https://stevetomlincrafts.wordpress.com/2012/11/19/shrink-pots/
sau
http://www.robin-wood.co.uk/wood-craft-blog/2013/10/15/shrink-pot/
        Despre cum se lucreaza un buduroi(variante):
krympburk
sau
Shrink pot carving (from log to pot)
sau
https://www.youtube.com/watch?v=xgHeJYZNInU

            Pe româneşte, meşteşugul unui mic buduroi sună simplu: tai o bucata de creangă sau butuc din lemn verde, găuresti in mijloc, apoi cu dalta cioplesti, incercând să extinzi gaura facută până aproape de marginea butucului. Cureţi butucul de coaja, dacă doresti, apoi in interior, in partea de jos, tai un canal. Pregatesti o bucata de lemn uscat( o "scândurică), pe ea marchezi contrul interior al butucului, tai această piesă, o subtiezi pe margini si o introduci in butuc, in canal; trebuie lăsată o oarecare toleranţă, nu se introduce forţat. Un exemplu:

        Aştepti 2-3 zile, uneori 4 zile si butucul se strânge pe piesa de lemn uscată(scândurica) de la baza butucului. Trebuie lăsat la uscat 1-2 saptamani, apoi ii faci capacul. Daca faci capacul mai repede de a se usca butucul, va trebui sa il modifici, lemnul lucrează pâna se stabilizeaza,  asa că si după ce este uscat, intre butuc si capac trebuie lăsată o toleranţă generoasă..
    In cartile de etnografie nu am găsit multe imagini cu astfel de obiecte(ma refer la "buduroaiele mici", din cele mari sunt cateva exemple), cu atât mai putin despre cum se lucreaza o astfel de piesa, dar o imagine relevantă este aceasta (centru-stânga; cum sună asta:)(imaginea este din "Album de crestături in lemn-Dimitrie Comşa ed.1909/ reed. 1979"):

         Detaliile pe care le ofer in legatură cu acest obiect ţărănesc sunt sumare, insă sper să fie un inceput bun si pentru alti meşteri.

         Micile buduroaie de la Gandul de lemn:

         
         Acum ca să ofer un raspuns la intrebarea din titlu: shrink pot sau cutii din creanga?, cred ca intr-un sens mai accesibil, un termen mai pe inţelesul tuturor este cutie din creanga, insa denumirea arhaica de stiubei sau buduroi, imi place mai mult si mi se pare mult mai cuprinzatoare si relevantă, mai plină de sens. Aşă ca de acum povestim de buduroaie. In curând am sa postez fotografii individuale cu micile buduroaie  intr-un nou folder "Cutia cu poveste -Disponibile", ce va fi de gasit in secţiunea "Lucrări disponibile".
       Pâna data viitoare, numai de bine!

              

Din rostul meşteşugului: cuţitele

        După câţiva ani de lucru cu nişte cuţite vechi, bune, insă nu foarte eficiente in privinţa rezistenţei taişului, am hotărât să imi comand nişte lame de la Cătălin Bagoli . Astăzi povestim doar de 3 lame, cuţitele principale cu care lucrez de aproape o luna. Cum de-a lungul timpului am observat că uneltele trebuie să isi aiba locul lor, să fie protejate(asta ca să nu pierzi ore să refaci taişul, pentru că se lovesc sau cad), le-am făcut locşorul lor: o cutie. Nu folosesc teacă pentru cuţite, pentru că nu le port cu mine, cu atât mai puţin la curea. In viitor mă gândesc să fac un "tool roll" pentru uneltele ce le iau la pădure. Intentionez de altfel, să duc mai departe buna intentie si cu alte unelte si să le "ambalez" pe rand, grupuri, grupuri...:)
       Cutia este lucrată din lemn de brad si placaj de mesteacăn. Am finisat-o cu ulei de in si ceară tare de la Fine Tools (Cătălin Sorescu).

      
        Ce o fi inăuntru?

              Le-am pus mânere din esenţe de lemn diferite, bucăţi mai noduroase si mai tari. Ca si "bolster" am pus o bucată de piele si o felie de corn de cerb, să nu lovesc lemnul mânerului la cioplit sau ascuţit. Manerele sunt inconvoiate, rotunde către lama si aplatizate către capăt. Sunt finisate cu ulei de in.

             Cel mare are lama de 8 cm, iar mânerul este lucrat din lemn de corn. Mijlocul are lama de 6 cm, mânerul fiind lucrat din lemn de liliac. Micuţul are lama de 3,5 cm, iar mânerul este lucrat din lemn de măr.

              Ca să vezi proportiile...

       
         Sper sa iti fie de folos, informatiile si imaginile. Articolul este un MULŢUMESC  celor care m-au inspirat, care m-au ajutat si mai ales, care m-au susţinut.
         Numai de bine!

Motive solare

                                                                 

Motive gravate pe Cutia din par salbatic prin tehnica inciziei , cu horjul, dalti si cutite, adaugand ulei si carbune.

                                                                     Cu bine!

Semne si motive

                                                                          Floarea vietii

Motive gravate pe lingurar, prin tehnica inciziei, cu horj, dalti si cutite, adaugand carbune si ulei.


                                                          Cu gand de bine, mestesugarul.

Triptic

                                                                       Triptic

   Lucrat in lemn de par salbatic si fag.

          Sa il foloseasca sanatos cine l-a primit in dar !

         Prea mult text nu isi are rost, fotografiile vorbesc despre lucrare, iar pana va povestesc ele, eu ma duc,  ma asteapta lingurile sa le termin :)

          Numai bine!

Semne si motive 2

                                                                           Floarea vietii

Motive gravate pe Penarul cu flori, prin tehnica inciziei , cu horjul, dalti si cutite, adaugand ulei si carbune.

                                                                     Cu bine!

Floarea vietii

                                                                                  Floare

Motive gravate pe Cutia taraneasca, prin tehnica inciziei, cu horj, dalti si cutite, adaugand carbune si ulei.


                                                                                 Cu bine!

Am fo' dus in Maramu' !

      Dupa cum zice si titlul am fost prin Maramures, undeva intre Mara si Cosau. A fost un eveniment frumos numit: Mostenire maramureseana intre Mara si Cosau organizat de Outdoor 4U şi Consiliului Judeţean Maramureş. Am mers sa vedem mestesugarii locului, bineinteles eu i-am cautat pe mesterii lemnari sa mai smulg cate un secret sau o idee. Idei iti dau ei multe , mai putin din tainele mestesugului...insa cate ceva am  aflat de la ei, in ce lemn lucreaza si de ce. In ce lemn lucreaza este lesne de inteles, au ales lemnul cel mai raspandit si care da cele mai bune rezultate in lucru si in timp la realizarea unui anume obiect.
    Mesterul Petru Pop din Breb(http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_pop_sculptorul_maramuresean ), pe langa care am stat un pic de vreme, lucreaza caucele de baut apa numai in lemn de paltin(de retinut: ideea de a folosii caucele pentru a bea apa a disparut pentru oameni locului!).

    Acasa, mesterul Petru Pop are amenajat un mic muzeu. Pe grinda stau insirate cauce si spargatoare de alune.

  Dintre obiectele pe care mesterul inca le lucreaza la cei 84 de ani sunt: cauce, spargatoare de alune, pecetare, cruci simple, fuse cu zurgalau, acesta din urma fiind obiecte specifice Maramuresului.
 Steaua mesterului si scoaba de cioplit cauce:

   Cruci cu elemente imbinate asemeni fusului cu zurgalau. Mesterul m-a amanat cu detalii despre cum se face o astfel de imbinare, insa daca va intereseaza puteti vedea aici: http://gtulean.blogspot.ro/ , pe blogul unui alt mester tare priceput: Grigore Tulean din Sacel, Maramures.

  Am facut cateva fotografii (unele destul de neclare) la uneltele mesterului, fiindca pentru mine a fost mereu o intrebare in momentul cand am cunoscut un mester : care sunt uneltele cu care lucreaza?
  Scoaba pentru liguri si cauce:

    Cutitele si un mic fierastrau (facut dintr-o lama de fierastrau)

   "Calul" mesterului:

 Dintre lucrarile mesterului :
 Pecetare (http://ro.wikipedia.org/wiki/Pecetar) :

    Lingurile au modele frumoase, mai rar am vazut un astfel de decor. Mi-a atras atentia  lingura din stanga care i se vede doar profilul, are forma lingurii tipice de stana si este decorata superb.

      Crucea aceasta era unica expusa, este de o finete remarcabila.

    Detalii la linguri:

    Ce am retinut de la mesterul Petru Pop legat de lemn este ca atunci cand vrei sa usuci un lemn verde il pui vertical (asta stiam) insa cu "cioata" adica cu varful in jos. Lucru bun si de tinut minte. Dumnezeu sa -i dea sanatate si batranete usoara.
    Un alt mester este Gheorghe Pop, care face furci si greble din lemn. De la dumnealui am  auzit cate ceva despre acest mestesug (din pacate nu am vizitat gospodaria si atelierul dumnealui, am putut povesti la standurile special amenajate de organizatorii evenimetului). Coarnele furcii sunt lucrate in lemn de frasin, fierte intru-un cazan si puse pe un suport intr-o forma curba si lasate la uscat. Nu toate coarnele de furca ajung sa intoarca fanul, multe crapa... dupa spusele mesterului.
O alta unelta mesterita este grebla de lemn. De retinut este ca si la acest mester obiectele lucrate au mai mult valente artizanale, de decor si astfel nu mai respecta toate etapele de lucru si rigorile ce se impun la o astfel de unealta. Dintii greblei nu ii mai face din lemn de sanger, corn ori salcam ci din...orice. Coada este lucrata in lemn de "tufa" (alun). Intarirea dintre corpul cu dinti si coada este din lemn de "sangerel" (sanger) indoit la vreme (adica din timp). Dincolo de remarcile mele mestesugaresti, mesterul Gheorghe Pop este un om tare fain.

   Despre mestesuguri in lemn am zis ca trebuie sa impart si cu voi! Sa va fie de folos!
   Doamne ajuta!